„un vârf al cercetării ştiinţifice româneşti”

În ultimele veacuri, mari personalităţi ale gândirii şi acţiunii românilor fie în ţara noastră, fie pe alte meridiane ale globului, au demonstrat forţa spiritualităţii şi inventivităţii. Astfel, iluştrii noştri înaintaşi au  dovedit cu prisosinţă acest lucru în multe domenii. Dimitrie Cantemir, Mihai
Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mihail Manoilescu, Henri Coandă, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, George Emil Palade, J. M. Juran şi mulţi alţii.

Să fie oare dătătoare de energii de-a dreptul fenomenale, cum noi nu găsim în multe locuri din lume, arcul Munţilor Carpaţi, vecinătatea Mării Negre sau bazinul Dunării cu Delta ei? Sau resursele noastre naturale de o biodiversitate rar întâlnită, ce au provocat fără încetare poftele invadatorilor, atât în Sud şi Vest, cât şi în Nord şi Est?

Deoarece zăcămintele de petrol şi gaze, cele aurifere şi de uraniu, sau alte preţioase neferoase, cărbunele şi sarea, aflate în subsolul ţării noastre, la care se adaugă cele din platoul continental de la mare (Marea Neagră), alături de solul  de câmpie şi de deal a căror fertilitate este elogiată, inclusiv  bogăţia pădurilor noastre seculare, formează un relief unic al României în marea familie de peste 220 de ţări şi teritorii. Şi dacă este aşa, nu trebuie ca românii să gestioneze mult mai bine resursele în toată paleta lor şi să le utilizeze raţional? Aceasta cu atât mai mult cu cât savanţii renumiţi de pe mapamond atrag permanent, semnale de alarmă asupra necesităţii protejării mediului înconjurător.

Este reconfortant în acest context să constatăm că la început de secol XXI, oamenii de ştiinţă din România se află în linia întâi, pentru a prefigura o economie a viitorului pusă în slujba tuturor oamenilor. În acest eşalon de elită încadrăm demersul ştiinţific al prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan, membru corespondent al Academiei Române, care, împreună cu ing. Dana Comşa, au publicat studiul:” Eco-Bio-Diplomaţia un nou concept pentru o dezvoltare durabilă inteligentă, într-o lume globalizată, în contextul Eco-Bio-Economiei”.

Aceştia sunt continuatori ai străpungerilor din cercetarea ştiinţifică mondială datând încă din anii ’70 ai secolului  trecut, când savantul american de origine română Nicolas Georgescu Roegen a lansat conceptul de Bio-Economie, iar academicianul N.N. Constantinescu făcea pionerat în România, publicând lucrarea  „Economia protecţiei mediului natural”, iar mai târziu şi pe cea referitoare la „Principiul ecologic în ştiinţa economică”.

Autorii investigării ştiinţifice sus menţionate, din care se desprinde, în principal, meritul de a adânci cercetarea în domeniu, a membrului corespondent al Academiei Române, Alexandru T. Bogdan, care – a definit conceptul de Eco-Bio-Economie, care se bucură de o largă recunoaştere internaţională,  iar în anul 2011, împreună cu ing. Dana Comşa a extins componenta socială a acestuia, ajungând la piramida Eco-Bio-Economiei Sociale.  Astfel, cei doi autori au înregistrat un nou salt calitativ ştiinţific, respectiv au ajuns la conceptul de o deosebită valoare atât contemporană cât şi de perspectivă Eco-Bio-Diplomaţia.

Aprofundarea cercetării privind noul concept Eco-Bio-Diplomaţia vine să completeze în mod fericit peocupările din ultima jumătate de secol la nivel naţional şi din cadrul organizaţiilor internaţionale pe linia fie a Bio-Diplomaţiei, fie a Diplomaţiei Verzi, având ca susţinător redutabil Uniunea Europeană, precum şi Centrul Naţiunilor Unite pentru Instruire şi Cercetare, care promovează Diplomaţia Multilaterală. La rândul său, Statele Unite ale Americii încurajează iniţiativa „Puterii Inteligente – Smart Power”, ca avangardă a politicii sale externe.

Consider binevenită, în această etapă a cercetării autorilor, definiţia dată Eco-Bio-Diplomaţiei în sensul că este: „O diplomaţie a viitorului, dedicată Dezvoltării Durabile Integrate a planetei Pământ şi a Umanităţii, prin cooperarea internaţională între naţiuni, prin promovarea Eco-Bio-Economiei, a bunăstării globale a calităţii vieţii, prin folosirea inovativă şi raţională a resurselor de
mediu”.

Având în vedere că la orizontul anilor 2050, populaţia lumii ar urma să fie de 9 miliarde de locuitori (în 2011, populaţia lumii a atins 7 miliarde) şi că prioritare pe glob, vor deveni problemele legate de  apă şi de hrană, la care se adaugă procesul încălzirii mediului, marile decalaje dintre ţările dezvoltate (aprox. 30) şi restul statelor în curs de dezvoltare (peste 190, cu unele excepţii), invităm autorii să ţină seama în definiţia elaborată că bunăstarea globală şi calitatea vieţii este puternic diferenţiată de dezvoltarea economico-socială a statelor lumii. În acelaşi context, se înscriu definirea conceptelor de Economie Durabilă Inteligentă, Economie Durabilă Inteligentă Integrată şi Economie Durabilă a Bunăstării.

Sublinierile prezentate în studiu de către autori în ceea ce priveşte Managementul Eco-Bio-Diplomatic şi Managementul Diplomaţiei Durabile, sunt de natură să reliefeze importanţa primordială a rolului Ministerelor Afacerilor Externe din fiecare ţară a globului şi cu prioritate formarea viitorilor diplomaţi din centrală, ambasade şi consulate, inclusiv în problematica nouă a Eco-Bio-Diplomaţiei.

Cum politica externă şi diplomaţia au ca şi componentă de bază politica comercială externă, respectiv Diplomaţia Comercială, în mod concret, autorii subliniază magnitudinea fenomenului în care alături de schimburile comerciale cu mărfuri şi servicii, sunt avute în vedere şi investiţiile străine directe, cele promotoare de progres tehnic şi economic. Deosebit de important devine rolul Ambasadelor şi Consulatelor în aplicarea diplomaţiei privind protecţia mediului înconjurător. În ceea ce priveşte politica externă comercială multilaterală pe care statele o exercită prin organizaţiile internaţionale de profil cu vocaţie universală, cum este Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC/WTO) cu sediul în Geneva, va fi nevoie ca în cadrul noului concept de Eco-Bio-Diplomaţie să figureze pe ordinea de zi a rundelor de negocieri multilaterale, spre exemplu, problematica identificării poziţiilor tarifare, în care mărfurile sunt poluante sau nepoluante, pentru a se trece la diferenţierea nivelului de taxe vamale de aplicat.

Valenţele investigării ştiinţifice ale autorilor studiului în ceea ce priveşte Strategia  EUROPA 2020,  vor creşte sensibil prin extinderea cercetării şi la aspectele înscrise  în Strategia Uniunii Europene privind Dunărea, aprobată de Consiliul Europei în prima jumătate a anului 2011. Aportul autorilor ar fi deosebit de important, ţinând seama de faptul că o treime din artera fluvială a Dunării curge pe teritoriul României, iar orice tip de poluare a apei în amonte afectează periculos mediul înconjurător atât al ţării noastre, cât şi al vecinilor din Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina. Avansăm ideea de a se explora de către Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Mediului şi Pădurilor (din România), posibilitatea deschiderii în capitala României, Bucureşti, cu asistenţă financiară din fondurile Uniunii Europene, a Centrului European de Formare a Diplomaţilor din ţările riverane Dunării, privind diplomaţia mediului înconjurător (în total 14 ţări europene).