Cel mai grav răspuns politic al comunităţii locale, atunci când i se iau resursele majore de existenţă – este abandonarea, adică abandonarea speranţei, cea care moare ultima… Ideea de dezvoltare durabilă nu trebuie fetişizată, ea trebuie să rămână ca principiu fundamental, dar să ţină cont de nevoile esenţiale ale comunităţilor în succesiunea generaţiilor. Trebuie făcut un inventar şi apoi o selecţie a acelor acţiuni umane, care permit reproductibilitatea, evitând epuizarea resurselor naturale. Cei care vin după noi sunt copii şi nepoţii nostri, deci cei mai dragi nouă, ei sunt noua generaţie.