„Politicile ecologice” (20.200 citări pe internet) au devenit, în timp, preocupări constante ale guvernelor lumii, cu atât mai mult cu cât interferenţele ecologice şi de biodiversitate ale interdependenţelor regionale, naţionale, transnaţionale şi globale, afectează toate statele lumii. În preocupările europene, anul 1972 marchează primele atitudini europene comunitare ecologice şi pro-mediu, iar Actul Unic European, adoptat în 1987, introduce un capitol special dedicat Protecţiei Mediului ca politică ecologică europeană, creând cadrul instituţional, legislativ şi principial necesar.

„Diplomaţia Ecologică” sau „Eco-Diplomaţia” (3300 de citări pe internet) este menţionată de Richard N. Gardner, profesor de relaţii internaţionale la Columbia University, SUA, senior adviser la Naţiunile Unite pentru Summit-ul de la Rio din 1992, într-un articol din Los Angeles Times, publicat în 16 iunie 1992. În articolul intitulat: „Era Eco-Diplomaţiei s-a născut, va supravieţui oare? Mediul: chiar şi în compromisurile sale, Summit-ul Terrei este o matrice pentru cooperarea globală în soluţionarea problemelor”, profesorul Gardner afirma ca “Abia încheiată, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru dezvoltare şi Mediu a lansat lumea într-o nouă eră a eco-dipomaţiei internaţionale, a eco-negocierii şi a eco-legiferării. Vom cântări aceste concepte luni de zile, dar iată concluziile unui observator: Întâi, eco-diplomaţia poate fi chiar mai dificilă decât diplomaţia pentru pace şi securitate. Când avem de negociat cu Irak, Cambogia sau Yugoslavia, noi avem de a face cu un Consiliu de Securitate de 15 state, care pot slăbi legislaţia pentru o întreagă comunitate mondială. Mai mult, Statele Unite ale Americii este protejată de puterea sa de veto. Dar în lumea nouă a negocierilor pentru dezvoltare durabilă, nu există un echivalent pentru Consiliul de Securitate şi nici o cale să mai creezi unul.”

Preocupările universitare americane sunt importante şi deschid noi căi de reflecție, în 21-23 octombrie 2011, Universitatea din Vermont, SUA, care a înfiinţat un program de instruire sub denumirea de Academia de Eco-Diplomaţie[1], prin Institutul de Diplomaţie a Mediului (sau Diplomaţie Ambientală) şi de Securitate – (Institute for Environmental Diplomacy and Security IEDS al universităţii), a organizat Conferinţa Inaugurală Internaţională pentru Diplomaţia de Mediu şi Securitate. Secţiunile Conferinţei supuse dezbaterii au fost:

  • Diplomaţia Polară: Energie, Mediu şi Securitate în zona
    Arctică şi în Antarctica
  • Ecologia Socială a graniţelor: Globalizarea şi Regionalizarea protecţiei mediului
  • Dincolo de “Exceptionalismul” African: abordări ecologice pentru a sprijini Uniunea Africană
  • Dezvoltând Eurasia: Infrastructura Energetică, Conservare şi Cultură
  • Diplomaţie Chimică: Negocierea Tratatului Global pentru Mercur (n.t. Low Mercury world attitude, atitudini pentru reducerea utilizării mercurului).

Iniţiatorii Conferinţei Inaugurale în Diplomaţia Mediului şi Securitate consideră că: “Temele legate de mediul înconjurător, sunt deseori încadrate ca o sursă de conflict în termenii penuriei de resurse. Încă acestea tind să fie renegate, fiind considerate «hipopolitice (low policies)», în arealul relaţiilor internaţionale. Această conferinţă speră să aducă în actualitate căi prin care temele legate de mediul înconjurător să fie ridicate în rang ca «politici înalte ale războiului şi păcii» pentru a asigura o durabilitate ecologică, economică şi socială”. Conferinţa este evenimentul inaugural al unui nou centru de cercetare şi de practici asupra unei discipline noi de diplomaţie a mediului (n.t. diplomaţie ecoambientală) şi securitate la Universitatea din Vermont. Conferinţa organizată în cinci simpozioane, a focalizat dezvoltarea unui produs pentru cercetare şi educaţie. Aceste “produse” se pot concretiza în volume publicate, noi site-uri educaţionale în internet şi în documentări video. Obiectivele au fost alese pe baza relevanţei lor în cele trei domenii tematice ale IEDS:

a) Zone de Frontieră: spaţiul fizic şi cognitiv dintre acestea pot defini teme pentru diplomaţie. IEDS explorează[2] cum teritorialitatea umană, ambientală poate fi configurată constructiv, astfel încât hotarele geopolitice pot conlucra cu principiile ecologiei.

b) O Pace Pragmatică: politica publică a fost deseori polarizată între “şoimi şi porumbei“, fiecare criticând motivele şi metodele celuilalt. IEDS are ca scop reconcilierea acestor diferenţe prin promovarea implementării practice a unei viziuni pentru pace.

c) Valorile Resurselor: resursele naturale au valori incontestabile, atât în domeniul economic, cât şi în cel ecologic şi deseori o separare a acestor valori conduce la conflict. IEDS studiază mecanisme eficiente de a atribui, de a comunica şi de a implementa valori care minimizează conflictul.”

La ideile valoroase ale experţilor IEDS, o nouă abordare europeană prin Eco-Bio-Economie si Eco-Bio-Diplomaţie ca o Diplomaţie Inteligentă Durabilă Integrată a viitorului – care iau în considerare şi viziunea strategiei “Europa 2020 – o creştere inteligentă, durabilă, incluzivă”, poate va deschide un pod de cooperare ştiinţifică şi educaţională, peste viitor.

 


[1] http://www.uvm.edu/ieds/node/353

[2] http://www.uvm.edu/ieds/projects