Informaţia este una din marile chei ale viitorului. Diplomaţia în general şi în particular Eco-Bio-Diplomaţia alături de Diplomaţia Multilaterală și Comercială pot deschide noi forme de specializare şi de exprimare pentru relaţiile de afaceri internaţionale, de asemenea luând în considerare teoria Economiei Informaţiei a profesorului dr. Joseph Stiglitz, laureat Nobel în economie în 2001, care prezintă importanţa informaţiei în general, dar şi a informaţiei economice, costurile informaţiei, calitatea şi responsabilitatea informaţiei care, pot fi aduse în conexiune cu sintagma „smart power”. În lucrarea sa „Contribuţiile Economiei Informaţiei în ştiinţele economice ale secolului 20”[1], dr. Joseph Stiglitz a afirmat că „…în
domeniul economic, poate cea mai mare ruptură cu trecutul – care lasă deschise zone enorme pentru viitoare cercetări viitoare – rezidă în economia informaţiei… Este acum recunoscut că informaţia este imperfectă, obţinerea informaţiei poate fi scumpă, că există importante asimetrii ale informaţiilor şi că că extensia acestor asimetrii ale informaţiilor este afectată de acţiuni ale formelor sau ale indivizilor
. Dar, în timp ce există o mare dezbatere asupra sistemului preferat de guvernanţă corporativă, există o slabă dezbatere asupra faptului că o proastă guvernare poate conduce către probleme reale – problemele economiilor în tranziţie au fost atribuite nu în mică măsură inadvertenţelor în infrastructura legislativă a guvernanţei corporative, conducând managerii să fie stimulaţi mai mult către vânzarea de tip „stripping assets”[2] şi către ‘‘tunelizare[3]’’, decât în crearea de bunăstare. Dar poate cele mai importante contribuţii vor fi în două domenii în care s-au făcut progrese limitate până în prezent: în dinamică şi în organizaţii, asupra cum şi asupra cât de bine organizaţiile şi societăţile absorb noi informaţii, învaţă şi îşi adaptează comportamentul şi chiar structurile; şi cum tipare diferite economice şi organizaţionale afectează abilitatea de a crea, de a transmite, de a absorbi şi de a utiliza cunoaşterea şi informaţia.” Dr. Stiglitz ajunge la concluzia că multe din ceea ce economiştii lumii au crezut că va fi adevărat ca rezultat al cercetărilor de peste un secol, s-a dovedit a nu fi chiar atât de solid, chiar la mici variaţii şi imperfecţiuni ale unei informaţii. „Economia Informaţiei ne-a făcut să realizăm că multe din standardele economice se bazează pe fundaţii care se sprijină pe nisipuri mişcătoare.”

“…Accesul crescut la informaţie, determinată de cererea pentru libertatea de informare şi de creşterea fără precedent a internetului ca mediu, au fost motoare importante, alături de creşterea nivelului de conştientizare a responsabilităţii personale pentru sănătate[4].”




[1] Stiglitz, Joseph E., 2000. “The Contributions of the Economics of Information to Twentieth Century Economics,” Quarterly Journal of Economics, 115 (4), pp. 1441-1478.
[2] http://www.economics-dictionary.com/definition/asset-stripping.html
[3] http://www.nber.org/papers/w9949.pdf
[4] EFSA- European Food Safety Authority/www.efsa.europa.eu, Strategic plan of the EFSA 2009-2013