Eco-Bio-Economia Socială (Eco-Bio-Social Economy) este identificată ca având o convergenţă directă cu domeniile economice, ecologice, de biodiversitate, eco-economice şi bio-economice, cu latura socio-economică a vieţii, a resurselor umane şi a comunităţilor. Alături de afaceri, operatorii de economie socială sunt chiar „actorii arenei economice sociale mondiale”, care ar trebui să adauge în sens larg conceptelor lor manageriale de zi cu zi, noţiuni legate de excelenţă, de performanţă, de competitivitate şi promovarea prin business, activitatea sociale şi economice a unei dezvoltării durabile sustenabile şi inteligente la toate nivelurile. Aceşti „actori” trebuie însă ajutaţi să îşi crească competitivitatea şi să se dezvolte prin accesarea cât mai facilă a surselor de finanţare, prin accesarea rapidă a promovării prin relaţiile internaţionale, inclusiv prin diplomaţia comercială, prin dezvoltarea continuă a competenţelor antreprenoriale şi de afaceri, prin instruirea, dezvoltarea
continuă şi inteligentă a resurselor umane, prin reducerea barierelor birocratice din calea afacerilor, prin creşterea competenţelor şi abordărilor inovative, prin stimularea introducerii conceptelor legate de excelenţă organizaţională şi prin dezvoltarea implementării sistemelor de management al calităţii – în sens practic, accesul integrat la o dezvoltare durabilă inteligentă şi multipolară a afacerilor, a comunităţilor, a activităţilor sociale, inclusiv a activităţilor diplomatice internaţionale, în consens cu o realitate Eco-Bio-Economică Socială. 

Pe de altă parte, componenta socială şi semnificaţia Economiei Sociale este larg recunoscută la nivel european, inclusiv prin prezenţa sa permanentă pe Agenda Europeană, dar şi la nivel internaţional prin Organizaţia Naţiunilor Unite, precum şi a altor programe şi organisme europene şi internaţionale. “Organizaţiile Economiei Sociale sunt actori economici şi sociali activi în toate sectoarele, care se caracterizează în principal prin scopurile şi prin forma lor specifică de antreprenoriat. Economia socială include organizaţii cum sunt cooperativele, organizaţiile de într-ajutorare, asociaţiile şi fundaţiile”, inclusiv, angajaţii diverselor confesiuni religioase, cele mai active fiind cele creştine  ortodoxe şi catolice; furnizori de prestigiu a serviciilor şi activităţilor sociale, spirituale, filantropice şi de caritate, din Europa şi din lume.

Aceste întreprinderi sunt deosebit de active în anumite domenii cum ar fi protecţia socială, serviciile sociale, sănătatea, băncile, asigurările, producţia agricolă, serviciile de proximitate, educaţie şi formare, cultură, sport şi activităţi recreative.”[1] Forma lor de existenţă şi de operare antreprenoriala organizaţională, reprezintă peste 2 milioane de întreprinderi  care angajează peste 11 milioane de oameni (echivalentul a  10% din populaţia activa a UE): dintre acestea 70% sunt angajate în asociaţii non-profit,  26% în cooperative şi 3% în alte tipuri de societati mutuale, etc.

Eco-Bio-Economia  atrage alte posibile direcţii de abordare, care în cercetările noastre ulterioare, considerăm că pot fi privite ca eventuale concepte independente şi anume:

 


[1] www.socialeconomy.eu.org